Ads 468x60px

.

luni, 21 octombrie 2013

Hainele cele noi ale imparatului


Fetita cu chibrituri


Degetica


Cei trei muschetari


Colt Alb


Craiasa Zapezii


Cenusareasa


Motanul incaltat


Hansel si Gretel


Robin Hood


Spargatorul de nuci


Mica Sirena

Calatoriile lui Gulliver


vineri, 11 octombrie 2013

Greuceanu

Greuceanu.Zmeii fura luna si soarele de pe cer, tinutul imparatului Rosu ramanand in intuneric. El promite mana fiicei sale si jumatate din imparatie celui care va elibera astrii, dar incercarile unor voinici s-au dovedit zadarnice.
 Greuceanu intervine pentru ei si cere permisiunea imparatului de a-si incerca si el norocul, primind incuviintarea acestuia.Cei doi frati trec pe la Faurul-Pamantului, cu care Greuceanu se sfatuieste trei zile si trei nopti. Greuceanu si fratele sau se despart dupa ce stabilesc locul de intalnire.Umbland mai mult "in sec", fratele voinicului se intoarce la locul stabilit si se bucura  vazand soarele si luna pe cer. intre timp, Greuceanu ajunge la casele zmeilor si afla despre siretilcurile lor.
 El reuseste sa-i invinga pe primii doi zmei, dar lupta cu"tartorul", "tat-al zmeilor", este mai grea. Voinicul il ucide pana la urma si afla unde sunt inchisi astrii. Voinicul elibereaza soarele si luna, spre bucuria intregii omeniri. Se intoarce la locul de intalnire si, impreuna cu fratele sau, merge la Faurul-Pamantului.
 El scapa de cele doua zmeoaice transformate, care incearca sa-si razbune sotii ucisi, dar sunt apoi urmariti de mama zmeilor transformata intr-un nor. isi gasesc salvarea in "cusnita" Faurului-Pamantului care o ucide pe zmeoaica dandu-i sa inghita chipul lui Greuceanu facut din fier si inrosit in foc. Cei doi pleaca spre tinuturile imparatului Rosu, iar fratele lui Greuceanu se grabeste sa anunte la curte "izbanda cea mare".



Ileana Cosanzeana

      Ileana Cosanzeana este personajul principal feminin din basmele noastre, corespondentul feminin al lui Fat Frumos. Ileana Cosanzeana este o zana frumoasa foc si adeseori are ca amic si sfetnic un cal nazdravan. I se mai spune Ileana Simziana, Ileana Sanziana, Chira Chiralina, Inia Dinia, Zana Florilor, Imparateasa Primaverii, etc. De ea se indragosteste nu doar Fat-Frumos, ci si monstrii care incearca sa o fure. In general, ei reusesc sa o rapeasca si, conform traditiei folclorice, Ileana Cosanzeana este inchisa intr-un turn, intr-un casel sau dusa pe Celalalt Taram. In aceste conditii, Fat Frumos trebuie sa o salveze. In drumul spre ea, el trece prin multe incercari initiatice, se lupta cu indarjire, invinge monstrii si salveaza,elibereaza domnita. De cele mai multe ori, basmul se incheie cu infaptuirea nuntii, iar Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana traiesc fericiti pana la adanci batraneti.




Fat Frumos din Lacrima

        Fat Frumos din Lacrima.A fost odata ca nici odata la un castel un rege si o regina. Regele era intr-o lupta de multi ani cu un rege vecin si niciodata nu il invinse dar necazul acestora era ca nu aveau un copil .Rugandu-se regina a nascut un baietel foarte frumos. El crestea intr-o luna cat alti intrun an . Baiatul a fost foarte bine invatat de profesorul care il invatase si pe tatal acestuia.Cand deveni destul de mare sa se descurce singur Fat Frumos din Lacrima s-a dus la celalalt rege ca sa ii faca dreptate tatalui sau. Acolo fiul regelui i-a propus acestuiasa faca pace ,acesta a acceptat. Dar celalalt print i-a spus despre muma-paduri care ii ataca in fiecare noapte. Fat Frumos a plecat pentru a o invinge pe aceasta si a reusit dar acolo a intanlit o fata foarte frumoasa Ileana-Cosanzeana, acesta a luat-o cu el la palatal noului sau prieten. Acesta cand l-a vazut pe print cat de fericit este cu acea fata I s-a facut si lui dor de fata care era tinuta in turnul unui castel de tatal ei. La aflarea acestor vesti Fat Frumos din Lacrima s-a dus sa o salveze aceasta cu ajutorul unor vraji a reusit sa fuga cu Fat Frumos si sa ajunga la palatal celuilalt print . Si asa toti au trait fericiti pana la adanci batraneti.



 





Praslea cel voinic

Prâslea cel voinic şi merele de aur. A fost odata ca nici odata un împărat care avea trei fii şi o grădină dintre cele mai frumoase. În gradina avea un măr care facea mere de aur, dar pe care el n-a reuşit să le guste niciodata datorita faptului ca infiecare an acestea erau furate. In ciuda numerosilor viteji care au incercat sa prinda hotul dar n-au reusit, printre care se numara si cei doi fii ai imparatului, Praslea, mezinul familiei,decide sa incerce si el.Acesta reuseste ceea ce altii nu au izbutit si il raneasca pe zmeul hot cu o sageata.Ia cateva mere pe care le daruieste tatalui si apoi pleaca impreuna cu fratii sai dupa zmeu. Se deghizeza dupa dara de sange care ii indreapta catre o prapastie, aceasta indrumandu-I catre celalalt traram. Aici numai mezinul are curajul de a cobori, iar odata ajuns la acolo, zarise trei palate. Acestea sunt ale unor trei zmei si, pe parcurs ce ii invinge, salveaza trei fete de imparat. Anticipand faptul ca fratii lui vor sa scape de el, reuseste sa evite planul acestora si ii face sa creada ca l-au omorat. Iese din prapastie cu ajutorul unei pasari zgripsor ai carei pui i-a salvat.Ajuns in imparatia tatalui, praslea isi dovedeste identitatea cu ajutorul fetei mici de imparat. In final acesta ii ia locul tatalui sau si se casatoreste cu fata iubita.

Sarea in bucate

Sarea in bucate.Basmul a fost cules de Petre Ispirescu din popor.
        Un imparat avea trei fete si ramanand vaduv trebuia sa le creasca singur.Intr-o zi,imparatul fiind curios ,dori sa stie cum il iubesc fetele lui.Cele doua fete mai mari ii raspunsera ca il iubesc ca mierea si ca zaharul,dar cea mica ii spuse ca il iubeste ca sarea in bucate. Imparatul se necaji foarte tare pe mezina si ca urmare o dadu afara din palat.
       Mezina strabatu drumul pana la un alt castel unde se angaja ca ajutor al unei chelarese.Fiind foarte isteata,harnica si cuminte,cu timpul deveni marele ajutor al imparatesei.Imparatul trebui sa plece la razboi si il lua si pe fiul sau,pentru a deprinde mestesugul razboiului.
       Din pacate fiul imparatului fu ranit, iar mama sa incerca cu disperare sa-l vindece.Fiica imparatului il veghe zi si noapte si cu dragoste si bunatate i-l vindeca pe acesta.Cei doi se indragostira,iar fiul de imparat dori sa o ia de sotie,la care parintii lui se impotrivira. Pana la urma isi indupleca parintii si imparatul ii logodi.
         La nunta celor doi,din dorinta fetei a fost chemat si tatal ei.Fata pregati bucatele pentru tatal sau,numai cu miere si zahar si porunci ca acestea sa-i fie puse in fata.Tatal miresei gusta si din bucatele celorlalti invitati si constata ca numai ale lui erau dulci,dupa care ceru socoteala imparatului.Mezina isi recunoscu fapta si le povesti tuturor mesenilor intamplarea pe cdare o traise.
Tatal sau dandu-si seama de greseala facuta,ii ceru iertare ficei si nunta avu loc cu si mai mare bucurie si veselie.


luni, 7 octombrie 2013

Cei trei purcelusi

Cei trei purcelusi

           Cei trei purcelusi.Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care locuiau impreuna cu ai lor parintii . Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.
               Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta incarcata de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca raman aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
           Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.
             A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au speriat cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.


            

Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au speriat de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat, lupul s-a cocotat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazand ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa fierbinte.
         Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, tipand de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.
           Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.


Aleodor Imparat

       Aleodor Imparat.A fost odata ca niciodat, un imparat care  vroia sa aibe si el un copil.Dorinta i se indeplini,si Dumnezeu ii darui un fiu foarte frumos.

In ceasul mortii, imparatul isi sfatui fiul sa nu vaneze pe mosia lui jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schio, deoarece cine ajunge acolo nu scapa nepedepsit.

         Dupa moartea imparatului, Aleodor carmuieste intelep tara si respecta cu sfintenie sfatul tatalui sau, dar intr-o zi pe cand era la vanat, greseste si calca pe pamantul pocitaniei de om. Aceasta ii cere fiului de imparat sa-i aduca fata lui Verdes-Imparat, daca vrea sa-l ierte pentru ca-i calcase pamantul.

        Plecat la drum, intalneste o stiuca, un corb si un taune carora le cruta viata si ii ajuta primind din partea cestora promisiunea ca il vor ajuta la nevoie.           Ajungand la curtea lui Verde, Aleodor afla ca pentru a dobandi fica sa, trebuie sa depaseasca trei probe.
       Cu ajutorul noilor sai amici, fiul de imparat iese castigator la sfarsitul celor trei incercari. 
Aleodor o duce la Pocitanie, dar aceasta refuza sa se casatoreasca cu o asemenea fiinta. De accea, ne necaz Pocitania plesneste si moare.
In aceasta situatie, Aleodor isi extinde imparatia si pe mosia Pocitaniei si se casatoreste cu fata lui Verdes –Imparat, spre bucuria supusilor sai.





Fata babei si Fata mosului

Fata babei si Fata mosului.A fost odata ca niciodata , de mult, un batran care avea o fata foarte harnica. Acesta se casatori de-a doua oara cu o baba care avea si ea o fata , dar care era tare lenesa Baba o punea pe fata mosului la tot felul de treburi grele , iar pe fata sa o lasa sa leneveasca toata ziua .Biata fata facea tot ce i se spunea fara sa scoata nici macar  o vorba , dar baba, fiind foarte rea , ii lua partea fiicei sale si pe fata mosului o para acestuia spunandui ca ea nu face nimic si ca trebuie data afara din casa .Intr-o noapte  baba, vrand cu oricine pret sa scape de biata fata  , ii stinge toate carbunele cu care fata trebuia sa faca focul dimineata.Fata se trezi , si cand vazu ca nu este nici un carbune in soba , se urca pe casa  si se tot uita de jur imprejur dacava gasi si ea doar un carbune . Cand sa se dea jos zareste o lumina mititica si porneste spre ea .Fata tot merge ce merge  , dar nu da de niciun foc, dar in drumul sau intalneste o gradina paraginita care o roaga sa o curete de omizi si ii promite ca o va rasplati . Aceasta nici nu sta pe ganduri si imediat curata gradina si pleaca mai departe .Mai incolo aceasta gasesteun put care o roaga sa-l sleiasca si promite ca o sa-i dea apa rece sa se racoreasca . Fata il sleieste si pleca mai departe .Merse ce merse si mai dete de peste un cuptor care il roaga si ei sa il lipeasca si sa il curete de cenusa ca apoi sa fie rasplatia. Si de acesta data fata ajuta cuptor si dupa ce termina isi vede linistita de drum.Nu merse mult si da peste o casa si bate la usa .Femeia dinauntru ii spuse ca daca este om bun  sa intre daca nu sa stea afara deoarece ea are o catelusa cu dinti de fier si masele de otel si s-ar putea sa o faca faramite.
Fata intra si intreaba pe femeie, care era Sfanta Vineri , daca nu cumva are nevoie de o slujnica.Femeia o opreste pe fata dandu-i sa aiba grija de casa si sa-i hraneasca puii care defapt erau niste aratari.Sfanta Vineri pleaca la biserica si lasa totul pe mana fetei . Cand Sfanta Vineri sa intors acasa a vazut ca totul a fost facut cum trebuie , dar si-a mai intrebat si puii cum au fost tratati , iar acestia fara nici o ezitare i-au spus ca nici nu i-au simtit lipsa.Ca drept rasplata pentru treba bine facuta Sfanta Vineri a pus-o pe fata sa isi aleaga o cutie din fata casei  .Fata fiind de fel foarte modesta alege o cutie mica si prafuita si se duce la gazda ei si i-o arata si isi i-a ziua bunade la aceasta.Fata pleaca si pe drem se rentalneste cu fantana , cuptorul si gradina care o rasplatesc cu mult drag .Ajunsa acasa fata se duce la tatal ei si ii arata cutia si o deschid, din aceasta au iesit o gramada de bogatii.Fata intra si intreaba pe femeie, care era Sfanta Vineri , daca nu cumva are nevoie de o slujnica.Femeia o opreste pe fata dandu-i sa aiba grija de casa si sa-i hraneasca puii care defapt erau niste aratari.Sfanta Vineri pleaca la biserica si lasa totul pe mana fetei . Cand Sfanta Vineri sa intors acasa a vazut ca totul a fost facut cum trebuie , dar si-a mai intrebat si puii cum au fost tratati , iar acestia fara nici o ezitare i-au spus ca nici nu i-au simtit lipsa.Ca drept rasplata pentru treba bine facuta Sfanta Vineri a pus-o pe fata sa isi aleaga o cutie din fata casei  .Fata fiind de fel foarte modesta alege o cutie mica si prafuita si se duce la gazda ei si i-o arata si isi i-a ziua bunade la aceasta.Fata pleaca si pe drem se rentalneste cu fantana , cuptorul si gradina care o rasplatesc cu mult drag .Ajunsa acasa fata se duce la tatal ei si ii arata cutia si o deschid, din aceasta au iesit o gramada de bogatii.Baba foarte invidioasa isi trimitea si ea fata sa vina si ea cu bogatii acasa. Fata babei pleaca si ea intalnindu-se si ea cu cuptorul , fantana si gradinadar niciuneia nu a vrut sa ii dea o mana de ajutor .Ajunge si ea la casa Sfintei Vineri unde este pusa sa faca acelasi lucru ca fata mosului , dar aceasta fiind foartelenesa nu a facut nimic bine .Sfanta Vineri o pune si pe fata babei sa isi aleaga o lada . Fata isi alege cea mai mare lada si cea mai frumoasa si se duce la la gazda sa si i-o arata, dar gazda ii spune sa deschida lada numai cu mama sa .Fata pleaca spre casa . Pe drum se intalneste cu cuptorul, cu fantana si cu gradina de la care nu primeste nimic .Ajunsa acasa isi deschida lada numia cu mama sa , de acolo au iesit numai balauri care le-au mancat.De atunci fata mosului impreuna cu el traiesc fericiti fara baba si fata ei.


Harap-Alb

Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.  
           Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa‑si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu‑i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.
































Punguta cu doi bani

            Punguta cu doi bani.Era odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina si mosneagul un cucos. Gaina babei se oua de cate doua ori pe zi, si baba minca o multime de oua, iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul intr-o zi pierdu rabdarea si zise:
        - Mai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua, ca sa-mi prind pofta macar.

        - Da cum nu, zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua, bate si tu cucosul tau sa faca oua, si-i minca; ca eu asa am batut gaina, si iacata-o cum se oua.

          Mosneagul pofticios si hapsan se ia dupa gura babei, si de ciuda prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicand:

        - Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea, ca sa nu mai strici mancarea degeaba.
       Cucosul, cum scapa din miinile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe un drum, numai iaca gaseste o punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi spre casa mosneagului. Pe drum, intalneste o trasura c-un boier si cu niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos, vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului:
        - Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc?
Vezeteul se da iute jos din capra trasurii si c-un feliu de mestesug prinde cucosul si, luandu-i punguta din clont, o da boierului. Boierul o ia fara pasare, o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul, suparat de asta, nu se lasa, ci se ia dupa trasura, spuind neincetat:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani!




Vrajitorul din Oz”

           Vrajitorul din Oz” este un roman creat si scris special pentru copii. „Vrajitorul din Oz” a fost scris de catre L. Frank Baum si ilustrat de catre W.W. Denslow. Prima aparitie a carti a fost publicata de catre George M. Hill Company din Chicago in anul 1900, si de atunci a fost reeditata continu de nenumarate ori tot timpul sunt acealasi nume „Vrajitorul din Oz”. 
              Actiunea romanului se petrece in tinutul Oz si ne sunt povestite aventurile unei fetite pe nume Dorothy. In Statele Unite ale Americii cartea „Vrajitorul din Oz” este una dintre cele mai cunoscute povesti.

           Original, cartea a fost oferita publicului din America in anul 1956. Drepturile de autor ale aceste carti au fost detinute de catre Walt Disney Company .           Cum cum am spus si mai sus cartea ne povesteste aventurile fetitei Dorothy. Dorothy este o fetita care locuieste intr-o ferma din Kansas impreuna cu unchiul sau Henry, matusa sa Em si catelul Toto. Intr-o zi Dorothy in timp ce se afla in casa este luata prin surprindere de catre o tornada purtandu-i pe Dororthy si catelusul ei Toto pana la indepartatul taramul de basm OZ. O data ajunsi pe acel taram, Dorothy face cunostinta cu oamenii din tinuturile taramului Oz, unde ii intalneste pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Cand Dorothy afla de marele vrajitor din OZ care se afla in Orasul Smaragdelor, atunci ea se hotaraste ca trebuie sa-l caute si sa ajunge la el pentru al ruga sa o ajute sa ajunga din nou acasa, in oraselul unde locuia impreuna cu unchiul, matusa si Toto, catelul ei, in Kansas.








Povestea Porcului


      Povestea Porcului incepe cu “A fost odată...” aşa începe orice poveste, aşa ar putea începe şi povestea adevărată a scriitorului Ion Creangă, al cărui nume este astăzi totuna cu lumea nemuritoare a poveştilor lui, pagină de frumos şi înţelepciune în marea carte a literaturii clasice româneşti.
        Plecând de la principiul fundamental că mitul nu este invenţie, nici convenţie omenească, Lovinescu nu îşi numeşte lucrarea un studiu de folclor, basmele lui Creangă considerâdu-le doar “un punct de plecare, pretext şi materie primă ale unor consideraţii strict adecvate şi ţesute pe ştiinţa simbolurilor, disciplină tradiţională caracterizată ca imuabilă, unanimă, perenă, cu legi proprii coextensive cu acelea ale unui univers semnificativ şi ierarhizat, misterios, dar nu absurd.” A poseda această ştiinţă, spune Lovinescu, “înseamnă a poseda Creanga de aur şi firul Ariadnei, simboluri complementare”, fapt pentru care e normal ca în labirintul operei lui Creangă să nu se poată intra şi ieşi decât cu Creanga de Aur într-o mână şi firul Ariadnei în cealaltă. Să nu uităm ca şi pentru J.G. Frazer, Creanga de Aur serveşte de emblemă celei mai importante părţi ale operei sale The Golden Bough în mărginita interpretare pe care o dă miturilor, redusă exclusiv la fenomenul de primenire a naturii, fapt pentru care în basmul “Povestea porcului” Creanga de Aur e reprezentată de furca, de vârtelniţa, de tipsia cu puii de aur dăruite fetei de împărat de cele trei surori, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică, daruri supranaturale prezente în “viermuitul naturii”.









Capra cu trei iezi

       Capra cu trei iezi.Era odată o capră care avea trei iezi. Cel mare şi cel mijlociu erau tare obraznici, dar cel mic era harnic şi cuminte.Într-o zi, capra spuse iezilor că trebuie să meargă în pădure după ceva de mâncare, iar ei să stea cuminţi în casă, să se joace, dar să nu dea drumul la uşă nimănui, până când nu vor auzi cântecul ei de întoarcere.Lupul a stat ascuns în dosul casei, a auzit tot ce a vorbit capra cu iezişorii şi aştepta ca mama lor să plece, dorind să « stea de vorbă » cu cei mici.  A bătut lupul în uşă, a început să cânte cu glasul lui gros, dar nu i-a dat nimeni drumul până când nu s-a dus la fierar să-şi ascută limba şi dinţii.  S-a întors aşadar la iezi, a cântat din nou, reuşind să-i păcălească pe cei mai mari dintre ei. Iezii au crezut că se vor juca, aşa cum făceau de obicei cu mama capră. Cum nu se mai jucaseră de mult, din pricină  că mama era mereu ocupată cu treburile gospodăreşti, s-au bucurat şi au deschis uşa fără să se gândească la vreo primejdie. S-au ascuns totuşi. De ce? De dragul jocului sau de teamă?S-au ascuns: unul după uşă, altul sub covată şi cel mic în horn. Singur, iedul cel mic a scăpat de gura flămândă a cumătrului lup, dar numai el a ştiut cât a tremurat…



Scufiţa Roşie

         Scufiţa Roşie este una dintre poveştile cele mai îndrăgite de copii având o naraţiune simplă, plăcută, uşoară de înţeles pentru ei.
      Scufiţa Roşie este trimisă de mama ei la bunica. Neavertizată asupra pericolelor, Scufiţa Roşie nu se fereşte de lupul întâlnit în cale şi îi zice chiar unde se duce. Acesta va ajunge înaintea ei la casa bunicii şi le va mânca pe amândouă.
      Naraţiunea se încheie cu o morală în versuri, parte specifică în structura compoziţionlă a basmelor şi poveştilor publicate de Charles Perrault.
      Scriitorul foloseşte unele mijloace pentru realizarea structurii etice a personajelor ca faptele acestora, epitete caracterizatoare: ,, blânda bunicuţă’’, biata fetiţă’’. Personajele apar asfel ca simbolizând anumite trăsături esenţiale. Scufiţa Roşie este ascultătoare, naivă, credulă, bună, veselă, sensibilă la frumuseţile naturii. Lupul reprezintă răutatea, viclenia, lăcomia. Mama este iubitoare, dar imprudentă, iar bunica este blândă şi bună.
      Finalul  tragic desprinde povestea ,, Scufiţa Roşie’’ din şirul celor încadrate într-o schemă tip, în care binele învinge răul.  Morala în versuri explică această atitudine a scriitorului prin faptul că povestea se adresează şi vârstelor în care raţiunea trebuie să devină latura dominantă, cu menirea de a ne cenzura faptele.




Testoasele Ninja

Testoasele Ninja
       
         
         Testoasele Ninja  sunt o gasca ficțională formată din patru țestoase adolescente , care au fost invatate de către senseiul lor șobolan antropomorf în arta ninjutsu și care i-a numit după patru artiști renascentiști. De la casa lor din sistemul de canalizare pluvial din New York City, se luptă cu rai facatori, stăpâni răi și invadatori extratereștri, toate acestea având loc departe de ochii societății în mare parte.

Strumfi

Strumfii
     
      Ștrumfi este numele generic al unor personaje de culoare albastră, care sunt in rolurile principale ale unei benzi desenate cu titlu omonim creată de desenatorul belgian, Peyo. În 1982, a fost realizata o serie cu Ștrumfii creată de Hanna-Barbera. În 2010 a avut premiera în cinematografe un film live-action cu Ștrumfii din 25 august. Numele de ștrumfi reprezintă forma romanească a titlului autentic din limba franceză Les Schtroumpfs. În limba engleză sunt cunoscuți sub numele de Smurfs