Povestea Porcului

      Povestea Porcului incepe cu “A fost odată...” aşa începe orice poveste, aşa ar putea începe şi povestea adevărată a scriitorului Ion Creangă, al cărui nume este astăzi totuna cu lumea nemuritoare a poveştilor lui, pagină de frumos şi înţelepciune în marea carte a literaturii clasice româneşti.

        Plecând de la principiul fundamental că mitul nu este invenţie, nici convenţie omenească, Lovinescu nu îşi numeşte lucrarea un studiu de folclor, basmele lui Creangă considerâdu-le doar “un punct de plecare, pretext şi materie primă ale unor consideraţii strict adecvate şi ţesute pe ştiinţa simbolurilor, disciplină tradiţională caracterizată ca imuabilă, unanimă, perenă, cu legi proprii coextensive cu acelea ale unui univers semnificativ şi ierarhizat, misterios, dar nu absurd.” A poseda această ştiinţă, spune Lovinescu, “înseamnă a poseda Creanga de aur şi firul Ariadnei, simboluri complementare”, fapt pentru care e normal ca în labirintul operei lui Creangă să nu se poată intra şi ieşi decât cu Creanga de Aur într-o mână şi firul Ariadnei în cealaltă. Să nu uităm ca şi pentru J.G. Frazer, Creanga de Aur serveşte de emblemă celei mai importante părţi ale operei sale The Golden Bough în mărginita interpretare pe care o dă miturilor, redusă exclusiv la fenomenul de primenire a naturii, fapt pentru care în basmul “Povestea porcului” Creanga de Aur e reprezentată de furca, de vârtelniţa, de tipsia cu puii de aur dăruite fetei de împărat de cele trei surori, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică, daruri supranaturale prezente în “viermuitul naturii”.